Bancnote
 
Daca tot raspundem la intrebarile “cand” si “unde”, atunci s-o facem temeinic, prezentandu-va o scurta istorie a bancnotelor. Astfel, ideea introducerii in circulatie a unei forme de plata usor de manevrat si totodata purtatoare a unei valori monetare a aparut inca din secolul al 2-lea i.Hr. in China, de atunci datand primele dovezi constand in bucati de piele de animale pe care erau inscrise valori corespunzatoare schimbului facut intre comercianti, ideea fiind regasita mai tarziu in artefacte apartinand dinastiei Tang care a domnit in China intre 618 si 907. De ce nu si in rastimpul dintre cele doua perioade? Din cauza utilizarii la scara larga a monedelor din cupru si din fier.

Primele bancnote oficial recunoscute de catre istorici dateaza din timpul dinastiei chineze Song (960-1279), bancnotele fiind introduse in piata monetara in 1024 si cunoscand un mare succes, fapt ce a dus la tiparirea unor cantitati imense de bani. Tiparirea facandu-se cu ajutorul unor modele din lemn (un fel de stampile de mai mari dimensiuni) introduse in recipiente cu cerneala, apoi aplicate pe bucatile de hartie taiate in prealabil la dimensiunile standardizate.

Din China, bancnotele au ajuns in Europa prin intermediul negutatorilor, avantajul acestei forme de plata fiind rapid evidentiat din aceleasi considerente ce tineau de usurinta manevrarii, un real avantaj fata de greutatea monedelor ce faceau obiectul platilor pana la aparitia instrumentelor de plata din hartie. Am zis instrumente de plata din hartie pentru ca bancnotele precum cele chinezesti existente la acea data sau cum le stim noi astazi au aparut ceva mai tarziu, in secolul al 17-lea. Europenii au preferat pentru inceput o forma intermediara, asa numitele “nota di banco” emise prima data de bancile din peninsula Italica si care functionau in felul urmator: in schimbul marfii primite, cumparatorul inmana vanzatorului o “nota di banco”, o hartie avand valoare monetara, cu care acesta avea dreptul sa ia de la banca la care era arondat cumparatorul cantitatea de monede sau de metale pretioase, aur sau argint, corespunzatoare valorii inscrise, ca plata pentru marfa vanduta. Aceste “nota din banco” erau folosite deja pe scara larga in toata Europa secolului al 14-lea.

Prima bancnota europeana a fost emisa in 1661 de catre Banca Stockholm-ului, predecesoarea Bancii Suediei, la doar 4 ani de la infiintarea ei. Apoi, doar cativa zeci de ani mai tarziu, bancnotele au fost adoptate si de Franta regelui Ludovic al 14-lea din cauza lipsei de metal pentru emiterea de monede, lipsa cauzata de razboaiele in care Franta a fost implicata in timpul domniei sale, cheltuielile de razboi secatuind visteria tarii si facand astfel loc bancnotelor. Sfarsitul aceluiasi secol 17 a insemnat emiterea de bancote si in coloniile britanice de pe continentul nord-american, aceasta forma de plata extinzandu-se rapid in toata lumea europeana si coloniile de peste mari ale puterilor europene.

Inserierea bancnotelor a devenit o practica la inceputul secolului al 18-lea, Banca Angliei fiind prima care a emis bancnote inseriate. Numerotarea era insa facuta manual folosind stampile de mana, fiind necesari la un moment dat mai multi angajati pentru inserierea bancnotelor decat pentru tiparirea lor. Salvarea a venit 100 de ani mai tarziu, la inceputul secolului al 19-lea, in 1809, cand englezul Joseph Bramah a inventat o masina de numerotare ce permitea inserierea automata a bancnotelor, achizitionata imediat de catre aceeasi Banca a Angliei.
 

Vezi si…