Daca aterizezi la Nisa dupa lasarea intunericului, raspunsul la intrebare vine abia a doua zi dimineata cand iesi din hotel ca sa simti briza marii. Daca parcurgi soseaua de coasta in timpul zilei cu autocarul, Coasta de Azur se deruleaza in toata splendoarea ei pe o lungime de aproximativ 200 de kilometri. O splendoare in principal datorita culorii azurii aproape ireala cu care iti intampina privirea, o culoare cum nu ai ocazia sa vezi in prea multe locuri din lume. Iat-o mai jos:

Coasta de Azur

Daca acestei culori fabuloase adaugam sunetul marii, unul la fel de deosebit in special in zona orasului Nisa unde plaja nu este nisipoasa ci pietroasa, locul devine parca scos dintr-o alta lume si transplantat pe Riviera Franceza. Pietrele de pe malul marii nefiind colturoase ci rotunjite, gratie miilor de ani in care valurile le-au modelat, iar sunetul inconfundabil si straniu in acelasi timp fiind al valurilor care se retrag, al apei care cade printre pietre. De altfel tot acestea dau culoarea de albastru azuriu, fiind efectul vizualizarii lor sub apa de mica adancime.

Iar daca oamenii au fost martori ai acestei minuni a naturii inca de acum 3000 de ani, a fost nevoie sa vina anul 1887 pentru ca scriitorul francez Stéphen Liégeard sa dea acest nume coastei in romanul cu acelasi nume: La Côte d’azur. Scriitorul, nascut in orasul Dijon din departamentul francez Côte-d’Or aflat in nord-estul tarii, a inlocuit cuvantul aur cu azur, rezultand binecunoscuta denumire Coasta de Azur.

Fotografie realizata de Mihai Pintilie.
 

Vezi si…