Poarta Brandenburg
 
Cu 100 de ani inainte de construirea portii, orasul Berlin era inconjurat de ziduri de aparare, atat de necesare intr-o epoca de intense framantari soldate cu frecvente invazii si confruntari armate intre puterile Europei: Franta, Austria, Napoli, Savoia, Prusia, Bavaria, Saxonia, Wurttenberg, Turcia sau Rusia pentru a enumera cateva dintre ele. In aceeasi perioada premergatoare, progresul tehnologic inregistrat in secolul al 18-lea a dus concomitent la dezvoltarea orasului si la o explozie demografica a sa, Berlinul extinzandu-se mult in afara vechilor fortificatii. Drept pentru care zidurile vechii fortarete au fost daramate in anul 1734, in jurul orasului extins ridicandu-se in curs de trei ani de zile, pana in 1737, noi ziduri inalte de aproximativ 3 metri si late de aproape un metru.

Rolul acestora nu mai era insa de aparare, Berlinul capatand un statut de resedinta a familiei regale prusace si fiind astfel ferit de lovituri armate ca urmare a intelegerilor intre regii vremii de a nu fi atacate orasele avand aceasta destinatie, ci unul destinat delimitarii din punct de vedere administrativ a orasului, zidurile fiind strapunse din loc in loc de 18 porti de acces menite a servi drept puncte de plata a taxelor corespunzatoare schimburilor comerciale dintre orase: importul produselor provenind de la alte orase, respectiv exportul de produse manufacturate in Berlin.

Una dintre cele 18 porti de acces in Berlin a fost desemnata de catre regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (domnie 1786-1797) sa aiba rol de intrare principala in oras, angajandu-l in 1788 pe arhitectul Carl Gotthard Langhans sa realizeze o impozanta poarta de intrare in oras, a carei simbolistica sa fie pacea. Lucrarile de constructie a Portii Pacii, mai tarziu redenumita drept Poarta Brandenburg, au inceput in 1788, fiind finalizate in 1791.

Poarta consta in 12 coloane dorice ridicate in asa fel incat sa formeze sase perechi de coloane care impreuna formeaza 5 treceri, cea din mijloc fiind destinata familiei regale si in mod exceptional, calestilor ambasadorilor care isi aduceau scrisorile de acreditare, dar doar in aceasta prima ocazie. Oamenii obisnuiti, comerciantii, soldatii si diplomatii aveau voie sa treaca doar prin pasajele aflate la cele doua extremitati. De o parte si de alta a portii erau doua cladiri de mai mica inaltime, inconjurate la randul lor de coloane si care gazduiau paza si autoritatile vamale. Deasupra portii inalta de 20 de metri, lata de 62 de metri si avand o adancime de 11 metri se gasea cvadriga inalta la randul ei de 5 metri si care o infatisa pe Irene, zeita greaca a pacii, intr-un car tras de patru cai.

Mai tarziu, in secolul al 19-lea, poarta a fost refacuta pentru a simboliza un arc triumfal prusac, de asemenea cvadriga a fost modificata pentru a o infatisa pe Victoria, zeita romana a victoriei, adaugandu-i-se vulturul prusac, crucea de fier si o cununa din frunze de stejar. Afectata de luptele din al doilea razboi mondial, Poarta Brandenburg a fost restaurata intr-un efort comun al Berlinului de Est si Berlinului de Vest, in ciuda separarii lor politice, fiind din nou renovata in 1990 dupa caderea Zidului Berlinului si din nou in perioada 2000-2002, fiind in prezent unul dintre cele mai importante obiective turistice din Berlin.
 

Vezi si…