Limba arabă, una dintre cele mai fascinante și complexe limbi ale lumii, are particularitatea de a fi scrisă de la dreapta la stânga. Acest aspect, care o diferențiază de multe alte sisteme de scriere, are rădăcini adânci în istoria și evoluția scrierii umane.
Originea Scrierii de la Dreapta la Stânga
Sistemele de scriere derivate din fenician sunt printre cele mai vechi forme de scriere alfabetică și includ o varietate de alfabete utilizate în întreaga lume antică. Fenicianul, strămoșul comun al acestor sisteme, provine din proto-sinaitic, care la rândul său este considerat a fi derivat din hieroglifele egiptene. Interesant este că proto-sinaiticul, precum și hieroglifele egiptene din care provine, puteau fi scrise în orice direcție, orientarea simbolurilor indicând direcția de citire.
Abjadul: Sistemul de Scriere al Limbii Arabe
Un abjad este un tip de sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă o consoană, lăsând cititorului sarcina de a adăuga vocalele. Limba arabă, folosind un sistem abjad, se bazează pe acest principiu, cu primele patru litere ale alfabetului arab (ا, ب, ج, د) denumind chiar sistemul. Abjadul fenician, strămoșul comun al multor sisteme de scriere, inclusiv cel arab, a fost simplu și eficient, ușor de învățat de către negustorii fenicieni, ceea ce a contribuit la răspândirea sa vastă.
Date Interesante despre Abjad
- Abjadul fenician a dat naștere la o gamă largă de sisteme de scriere, influențând direct alfabetele moderne vestice și abjadurile din Asia.
- Majoritatea abjadurilor moderne, inclusiv cel arab, sunt considerate “impure” sau “semi-abjaduri” pentru că includ caractere pentru unele vocale sau diacritice opționale pentru vocale.
De ce Dreapta spre Stânga?
Ereditatea Feniciană
Limba feniciană, care a adoptat o direcție consistentă de la dreapta la stânga în scrierea sa, a influențat direct scrierea arabă și ebraică. Această preferință pentru scrierea de la dreapta la stânga poate fi văzută ca o tradiție moștenită din strămoșii lor comuni, sugerând că aceasta era direcția preferată în era târzie a scripturii sinaitice.
Schimbările de Direcție
Este fascinant de observat că schimbarea direcției de scriere de la dreapta la stânga la stânga la dreapta a avut loc de cel puțin patru ori, independent, în cadrul acestei familii de scripturi. Aceste schimbări subliniază adaptabilitatea și evoluția sistemelor de scriere în funcție de nevoile și contextul cultural al utilizatorilor lor.
Bustrofedon: O Metodă Antică de Scriere
Bustrofedon, derivat din grecescul “bous” (bou) și “strephein” (a întoarce), este un tip de text bidirecțional, unde fiecare linie este scrisă în direcția opusă celei anterioare, cu caracterele inversate. Această metodă de scriere, care imită mișcarea unui bou care ară, a fost folosită în multe scrieri antice, inclusiv în inscripțiile grecești și în textele hieroglifice Luwiene.
Date Interesante despre Bustrofedon
- Bustrofedonul a fost frecvent întâlnit în inscripțiile preistorice și arhaice grecești, devenind mai puțin popular în perioada elenistică.
- Exemple moderne de utilizare a bustrofedonului includ schema de numerotare a secțiunilor în localitățile din Statele Unite și Canada, precum și înregistrările sistemului de stocare a datelor foto-digitale ale IBM 1360.
Teorii și Speculații
Una dintre teoriile privind adoptarea direcției de la stânga la dreapta în alte sisteme de scriere sugerează că aceasta era mai convenabilă pentru majoritatea scribilor dreptaci, mai ales când scrierea a început să se facă pe hârtie sau piele, pentru a evita ștersul cernelei. Totuși, existența metodelor de scriere precum boustrofedon și variațiile în direcția de scriere în cadrul aceluiași sistem ridică întrebări cu privire la universalitatea acestei teorii. Schimbarea direcției de scriere a avut loc de cel puțin patru ori în istoria scripturilor derivate din fenician, demonstrând adaptabilitatea culturală și lingvistică a umanității.
Încheiere
În final, motivul exact pentru care limba arabă este scrisă de la dreapta la stânga rămâne parțial un mister, împletit cu istoria, cultura și evoluția lingvistică a umanității. Ceea ce este clar este că această caracteristică distinctă a limbii arabe este un exemplu fascinant al diversității și complexității sistemelor de scriere umane.