Ce sunt vocalele limbii române?
Vocalele sunt sunete ale vorbirii care pot fi rostite independent, fără ajutorul altor sunete. Aceste sunete se produc prin emiterea unui curent de aer care trece liber prin corzile vocale, fără a întâmpina obstacole. Deosebirea față de consoane, care necesită sunete suplimentare (de exemplu, “b” în “balon” sau “m” în “măr”).
Vocalele limbii române sunt: a, ă, â (î), e, i, o, u.
Există 7 vocale, deoarece â și î reprezintă un singur sunet, fiind notate diferit în diversele contexte fonetice. Cu toate acestea, în alfabet, ele se reprezintă ca litere separate, ceea ce duce la un total de 8 litere.
Patru dintre vocale pot deveni semivocale în vorbirea curentă: e, i, o și u.
Diferența constă în faptul că semivocalele sunt pronunțate la jumătatea intensității unei vocale. Exemple includ:
- e: eleganță (vocală) și viață (semivocală)
- i: inteligent (vocală) și iubire (semivocală)
- o: onestitate (vocală) și soare (semivocală)
- u: univers (vocală) și ouă (semivocală)
În plus față de cele 7 vocale, în vorbirea curentă pot apărea încă 2 vocale din limbi străine: [ø] din cuvintele “chef” sau “loess”, și [y] din cuvintele “süper” sau “München”.
